Nu poți simți răcoarea apei,
De n-ai simți nevoia ei,
Dar și nici potolirea setei,
Fără s-o cauți, și s-o bei.
Nu poți simți ce este foamea,
Cât timp nu simți lumina, lumea.
Îngerii nu știu ce e foamea.
Doar oamenii-nteleg ce-i ea.
Nu poți simți nici frig, nici ploaie,
Nici iarnă și nici ce-i văpaie,
Și nici cântarea cea vioaie,
De nu aveai puls și suflare.
La fel, nu poți simți nici harul,
Nici jertfa crucii, nici calvarul,
Și nici iertarea, pacea, darul,
De nu spui: „Doamne eu sunt răul”
La fel, nu poți simții iertarea,
Nici după moarte mântuirea
De nu spui: „Tată dă-mi iertarea”
De nu aștepți prin Har salvarea.