Ce rost ar avea viața
Să lupt pentru păreri?
Ce rost? care-i esența
Mulțimii de-aprecieri?
Nu neg deloc virtutea
Acelor ce-apreciază
Și eu cred că adesia
Enorm ne-ncurajează.
Dar nu e totul asta,
Nu-i motivația mea,
Nici scop de-a exista
Doar că m-a aprecia.
Ce fac, fac cu pasiune!
Ce spun, spun cu rațiune!
Ce scriu, scriu cu viziune!
Vreau sa îți plac o Doamne.
De-ar fi să plac la oameni
Mai mult ca celui Sfânt,
Imi fac doar niște fani
Și nu puțini dușmani
În cer și pe pământ.
De-aceea nu mi-e țelul
Să fiu doar apreciat,
Deși adesi e felul
Să fiu iar ridicat,
Dar nu îmi e destinul,
Nu este indicat.
Nu vreau sa îmi dea omul
Un ultim „apreciat”.