Sunt firul de fân dintr-un car tras de boi
Ce-atât de ușor cad jos di’napoi
Sunt firul ce-și frânge tulpina îndat
Și moare atunci când nu e udat.
Sunt praful ce-n spatele roți-i rămas
Și-n urmă m-astupă iarăși un alt pas
Sunt piatra ce roata ma-nfinge-n pământ
Și fără putere m-afund mai înfrânt.
Sunt picurul mic ce ajunge-n pustiu
Cad jos, mă rotesc și apoi nu mai știu
Caci arșița mare și lutul stâncos
Mă-nghite de-ndată, așa de setos.
Așa este omul, așa-i viața lui
Fragil, trecător oriunde îl pui
Nu poți fi un altul, nu poți a masca
Real este faptul că suntem așa.
Dar peste acestea, aflat-am ceva:
Putem fi valoare, putem câștiga.
Prin tot ce iubești în viață acum
Poți primi garanția la capăt de drum.