Smerit vin Doamne-n fața Ta,
Cu inima plângând.
Privește blând la viața mea,
Mi-e inima arzând.
Adesi viața-mi este-așa
Cum e grâul în teasc,
Furtună, goană, oo.. și ușa
Eu nu o mai găsesc.
C-am învățat adesi în foc,
E-un mare har al Tău
Și n-a fost focul greu de tot
Să pot lăsa ce-i rău.
Smerenia: știu acum că-i har,
Ce-l am când Eu sunt mic.
Adesi mă lupt, nu vreau să par
A fi un ucenic.
Ajută-mi Tată să-mi dedic
Viața-n slujba ta.
Și niciodată să nu zic:
„Eu făcuta-m fapta”
Viața-nvață chiar pe toți,
Că suntem slabi și mici,
Dar nu-nțeleg atât de mulți,
Smerenia și-a ei frici.