„De-acasă am plecat
De tata am uitat
Departe am fugit
Prin lume-am pribegit.
Averia-m risipit
Sufletul mi-am golit”
Spunea dintr-un pridvor
Fiul risipitor
„Cu porcii am ajuns
În zdrențe și netuns
Mâncare nu aveam
Cu porcii eu mâncam.
Atuncea al me gând
Încet încet plângând
Spre casă a zburat
La când eram bogat
Și-atuncia m-am pornit
Grabit eu am pășit
S-ajung la asfințit
Pe pragul cel dorit.
Mergând prin praful gros
Eram așa sfios
Cărarea-mi aminteam
De când copil eram
Dar pe când alergam
La poartă eu zăream
Un om îmbătrânit
De spate îndoit.
Atuncea m-am grabit
Si-n ochii când m-a privit
Mi-a spus te-am așteptat
Și m-a îmbrățișat.”
Poate și tu copile
Ai risipit ani, zile
Sau poate tu bătrâne
Ce-ai amânat pe mâine
Poate nu ești porcarul
Încă ai faimă, aur
De nu-ți iei a ta cruce
Satan la porci te duce.
Întoarce-te acasă
Tu lumea astăzi lasă
Nu e timp să colinzi
Ia orice tren ce-l prinzi.
Isus în prag te-așteaptă
Te-așteaptă al tău Tată
Grăbește-te că-i seara
Curând se-nchide gara.