Privesc cu dor în urma mea
La clipele trăite
In rugaciuni in casa Ta,
Cand ma rugam fierbinte.
Privesc cu dor cântarea mea
Ce o scrieam adesia,
Simțiam cum cerul își privea
Din înălțimi mireasa.
Privesc cu dor când ajutam
Sarmanii și Bătrânii,
Cand cu alți tineri mă uneam
Să-ncurajăm orfanii.
Privesc cu dor si as mai vrea
Sa am o zi de-aceea,
Cand mai presus ca dragostea
Nimica nu era.
Privesc si eu, si tu privesti
La cele întâmplate…
Oo, Doamne, Tu același ești
Aprinde-a mele fapte.
Privesc o Doamne încă azi,
Dar nu-i tot amintirea,
Ci reamintirea mea de azi
Sa-mi dea iar dăruirea!