Mă plec în genunchi smerit și umil
La tronul de Har din calvar
Mă simt vinovat si-atât de fragil
E astăzi al meu felinar
Mă plec în genunchi cu lacrimi șuvoi
Pe-obrajii brăzdați de tristețe
Mă rog să mai toarne în inimi la noi
Isus din a Jertfei blândețe
Ma plec în genunchi, rămân ne-mișcat
Apoi bob fierbinte pe față
Coboară pe mâini și-n praful uscat
Se năruie picuri de viață
Mă plec în genunchi de când te-am aflat
Isuse iubită povață
Și nu-mi amintesc să mă fi ridicat
Cu inima tot ca de ghiață
Mă plec în genunchi, că-i gestul măreț
Ce-ai mei frați creștini îl adoră
E felul umil ce-n cer e de preț
Că el pe Isus îl imploră.
Mă plec în genunchi și nu m-as scula
Atunci cand coboară puterea
Dar nu poți ajunge în slavă la ea
De-ai ai în genunchi căderea.