Te trezești de dimineață
Si muncești cu spor și viață
Maxim până-n jur de-amiaz
Și vrei hrană, de nu cazi
Iar apoi te luminezi
Sa poți lucra la ce visezi
Ca un viteaz fără de frică
Când ai hrană zilnică
La fel este și spiritual
Nu este un lucru banal
De nu dai sufletului hrană
Își pierde vlaga, fără mană
De-acea hrana zilnică
În lumea noastră aprigă
Pentru sufletul ofilit
E Cuvântul ce ne-a sfințit.