Multe grădini din lumea noastră mare
Nu găzduiesc în lutul lor o floare.
Nu cresc nici trandafiri, nici roșioare
Iar toamna nu presară ruginii petale.
Multe grădini nu poartă farmec toamna
Jucând diverse frunze până iarna
Sălbăticiunile curind coroana
Iar toamna nici un rod n-are orfana
Multe grădini s-au pustiit ca prundul
Și crește spini și pălămidă, lutul
Iar toamna nu vezi nici culori, nici rod
Că spinii toamna nu mor, n-au nici rod
La fel ca și grădinile golite
De frumusețea vieții înflorite
La fel, atâtea suflete umplute
De spini ce n-au miros frumos, nici fructe
La fel ca și grădinile lăsate
De gospodarii ce s-au stins prin moarte,
La fel sunt sufletele îmbibate
De spinii ce-s defapt păcate
La fel e și grădina ta? privește!
Grădina sufletului tau trăiește?
Fi harnic gospodar până la moarte
Să ai bogată toamna-ici de fructe
Și-n ceruri primăverile perfecte.