Privesc în sus adesi confuz
Căci miile de gânduri
Dau ghes și-n zori și în apus
Cu abundente cârduri
Privesc în sus, tot mai confuz
De întrebări ascunse
La care toate spun: „refuz”
De-a fi acum răspunse
Privesc în sus și-aș vrea confuz
Să nu mai fiu odată
Să aflu tot ce e ascuns
S-aleg luntrea curată
Privesc în sus și știu c-aici
E locul de-un se-ndreaptă
Atâtea întrebări și frici
Spre bolta înstelată
Privesc în sus, dar Har nespus
Îmi dă speranța toată
Căci de Hristos nu sunt confuz
El calea mi-o arată.